Cultura somnului

Pentru mulți oameni, somnul este una dintre cele mai frumoase îndeletniciri din lume. Cine doarme își poate lăsa conștiința să se odihnească o vreme și adună energie nouă pentru provocările zilei următoare.

Totuși, somnul nu este modelat doar de nevoile biologice, ci și de o mulțime de influențe subiective și, mai ales, culturale. În toată lumea și în toate epocile au existat nenumărate moduri de a trăi noaptea.

Tutankhamon și egiptenii – coborârea în râul Nun

În Egipt (în jurul anului 3000 î.Hr.) se credea că, în fiecare noapte, cel care doarme coboară în apele primordiale ale râului „Nun”. Rolul medical al somnului nu era cunoscut ca astăzi, dar oamenii aveau deja o idee despre ce reprezintă. Se credea că somnul îl duce pe om în lumea de dincolo, ca să-și refacă acolo forțele consumate în timpul zilei. În această perioadă, în Mesopotamia, Egipt și Babilon existau deja primele saltele din bumbac, ceea ce poate fi considerat o piatră de hotar și un punct de cotitură în istoria somnului până la sfârșitul Antichității. Probabil tot egiptenii au fost primii care au mutat locul de dormit de pe podea pe paturi din scânduri înălțate, ca să se ferească de târâtoare. Faraonul Tutankhamon avea un pat din lemn de abanos decorat cu aur.

Leonardo da Vinci – geniul cu somn polifazic

Leonardo da Vinci era considerat în vremea sa un geniu universal. Nu se ocupa doar de pictură, ci și de alte discipline, precum matematica, mecanica, anatomia, geologia și astronomia. Deși s-a scris mult despre el, unele aspecte ale vieții sale rămân și astăzi un mister. Câteva legende privesc obiceiurile lui neobișnuite de somn: se spune că urma un tipar de somn polifazic, dormind doar 1,5 ore pe zi, împărțite în reprize de câte 15 minute la fiecare patru ore. Astfel ar fi câștigat nu mai puțin de 20 de ani de timp productiv în cei 67 de ani de viață.

„Lever du Roi” – audiența de dimineață a lui Ludovic al XIV-lea

Regele Ludovic al XIV-lea avea în fiecare dimineață un ritual important: după trezire (de obicei pe la ora 8), regele își primea familia, nobilii aflați în grațiile sale, primii medici și servitorii, precum și miniștrii și secretarii de stat, direct în apartamentele sale private. Dormitorul lui se afla în centrul palatului, ceea ce îl făcea cel mai important loc. Ludovic al XIV-lea rămânea adesea în pat în timpul acestei audiențe, lua micul dejun și apoi se îmbrăca. Să poți intra în camerele sale dimineața, în timpul acestui ritual, era semnul unei mari onoruri și al recunoașterii regale. Primirea de dimineață oferită de rege era considerată cel mai important eveniment social al zilei.

Napoleon Bonaparte – somnul de câteva minute în șa

„Patru ore doarme un bărbat, cinci o femeie, șase un idiot.” Aceste cuvinte îi sunt atribuite împăratului Napoleon, care se lăuda mereu cât de puțin doarme noaptea. Probabil însă nu era chiar așa, pentru că își compensa lipsa odihnei de noapte cu numeroase reprize scurte de somn în timpul zilei. Când voia să doarmă, se întindea fără să-i pese de ce se întâmplă în jurul lui. Capacitatea de a adormi pe loc l-a ajutat probabil foarte mult. Se spune că dormea pe cal când mergea la luptă. Unele speculații merg până la a susține că a pierdut Bătălia Națiunilor de la Leipzig doar pentru că ațipise într-un moment decisiv al luptei.